Dacă dorința arzătoare a omului este nemurirea, atunci trebuie să încerce să o realizeze pentru a rezolva poate și problemele mondiale și valorificând la maxim capacitățile sale să își împlinească destinul. Dacă nu reușește, va dispărea sau își va pierde poziția de frunte pe planetă în timpul dezvoltării accelerate a tehnostiinței, care pare să se fi autonomizat?

Oare pentru a-și apăra supremația în fața inteligenței artificiale, omul are datoria de a se îmbunătăți fizic, intelectual și moral, evoluând poate într-un ciberorganism?

Acest studiu reprezintă primul lucrare în limba greacă despre filosofia îmbunătățirii umane. Este o introducere multifacetică în cadrul transumanismului și postumanismului tehnic, două curente eterogene complexe la intersecția antropologiei filosofice, filosofiei tehnicii și filosofiei minții.

Discutând similitudinile și diferențele lor, arată cum promovează îmbunătățirea radicală a omului, unind diverse problematici din domenii disparate precum medicina, științele sociale, fizica, știința cognitivă, neurotehnologia, știința calculatoarelor, biologia moleculară, nanotehnologia și cercetarea pentru inteligența artificială.

Studiul identifică originile transumanismului și postumanismului tehnic pentru a prezenta evoluția acestora, subliniind atât sursele lor teoretice, cât și condițiile economice și sociale care au contribuit la răspândirea lor. Elucidează tipurile și formele de îmbunătățire umană radicală pe care le promovează pe baza științificității lor, dar mai ales în ceea ce privește consecințele lor etice și politice, criticând argumentele principalilor lor reprezentanți.

Respingând transumanismul și postumanismul tehnic ca ideologii anti-umaniste, cartea schițează o filosofie a îmbunătățirii umane sub spectrul digitalului.