Pentru a menține, dezvolta și exploata fluxurile de miere, apicultorul trebuie să cunoască caracteristicile multor plante, precum și ceea ce oferă acestea albinelor. Unele oferă doar nectar, altele doar polen, unele atât nectar cât și polen, iar altele mană. Prin urmare, este de neconceput ca un apicultor să nu cunoască flora zonei în care și-a plasat sau este interesat să-și plaseze stupina. În această carte, se face un efort de a prezenta principalele caracteristici ale 170 de plante apicole (sălbatice sau cultivate) prin texte și fotografii. În plus, este oferită o listă cu diagrama culorilor polenului pentru 120 de plante apicole, împreună cu măsuri preventive și de protecție pentru apicultura nomadă și informații de contact utile (Autorități Portuare - Servicii Silvice). În final, se face o primă încercare de a introduce flora diferitelor regiuni ale Greciei, astfel încât apicultorul, cu ajutorul informațiilor furnizate, să poată căuta aceste zone pentru a exploata diferitele fluxuri de miere.