Noaptea se lăsa. Zgomotul din chiparoși se diminuase. Lumânările cerului erau aprinse. Totul era lapte... lapte... indigo... și scântei. Râul murmura șoapte secrete în somnul său. În acea noapte, copilul nu a dormit... toată noaptea. A scris cel mai amar, cel mai mare basm al său...
La răsărit, a plecat. Era... consolat. Reușise să numere stelele toată noaptea... Să le numere pe toate... încet... una câte una... Pe toate... Și le-a găsit corecte.

"... Lountemis scria așa cum respira, nu se oprea niciodată... Aproape fiecare dintre cărțile sale este o mărturie a lungii sale odiseei în tărâmurile exilului - în interiorul și în afara Greciei... Acum, când copiii numără stelele, vor ști că ceea ce le lipsește se află în biblioteca lor"
Stratis Tsirkas)

"Menelaos Lountemis a fost unul dintre cei mai buni din generația scriitorilor greci care au încapsulat în operele lor setea și luptele poporului nostru pentru libertate, democrație și umanism..."
Dido Sotiriou

"[...] Lountemis transmite experiența de viață sfâșietoare pe care a dobândit-o într-o lume frumoasă, dar dificilă, intoxicația vieții numită pasiune: iubire, durere, libertate, succes, distrugere. [...] Își lasă inima să vorbească din nou despre pasiunile sale, trăgând din rezerva independentă a experienței sale din copilărie"
Dimitris Rautopoulos