Mai ales când îl scriu cu litere mari, îmi place foarte mult numele meu. Îmi imaginez că există un oglindă chiar în mijloc, dublând lambda. Îmi place și că am învățat să scriu, chiar dacă a fost atât de târziu: în anii mei '20. Mulțumesc profesorului, dar mai presus de toate mulțumesc determinării mele, care este probabil trăsătura mea cea mai caracteristică.
Sunt fiica regelui Epipolaios, așa cum îl numeau în ultimele zile ale domniei sale, Prințesa Elli. Și aceasta este povestea mea și povestea țării mele, Moirolatria. Sau mai degrabă, punctele în care cele două povești separate se intersectează. Motivul pentru care scriu acum această poveste comună, după treisprezece ani întregi, este pentru că poate a venit momentul ca drumurile lor să se întâlnească din nou. Dacă nu acum, în viitorul apropiat. Viitor. Un alt cuvânt cu oglinda care dublează lambda în mijloc. Limba este patria.