… Oricât de stricte și imparțiale am presupune că sunt legile referitoare la păstrarea unui astfel de depozit, cetățenii lacomi și iubitori de bani vor găsi mijloace prin care să uzurpe fondurile publice cu impunitate. Dar în acel oraș, ai cărui cetățeni practică virtutea, conducătorii înțelepți și prudenți își pun speranțele doar în virtute. Prin urmare, dacă se gândesc vreodată să stabilească un tezaur de bani într-un astfel de oraș, este un semn evident că orașul a început deja să se îndrepte spre corupție. În consecință, nebunia unor astfel de conducători, în loc să sprijine statul pe fundații sigure, dimpotrivă, răstoarnă și distruge fundațiile sale. Fii convins, dragă Aristia, că atunci când un oraș reușește să acumuleze comori de bani, este imposibil ca cetățenii săi să se bucure de sărăcie și frugalitate. Din aceasta, introduc de asemenea ca o regulă generală, că cu cât conducătorii unui oraș se angajează mai mult în achiziția de comori, corupând astfel sentimentele nobile și înalte ale cetățenilor, cu atât mai mult acel oraș, prosperând mai mult sau mai puțin, se apropie de propria sa distrugere și ruină.