Profesorul de lingvistică Desmond Bates se retrage devreme din cauza pierderii auzului care se agravează. În același timp, soția sa trăiește o a doua tinerețe, în timp ce sănătatea tatălui său, care de asemenea are probleme de auz, se înrăutățește. În aceste circumstanțe, Desmond o întâlnește pe Alex, o studentă fermecătoare care îi cere ajutorul pentru teza ei, care implică analiza discursului notelor de sinucidere. El se oferă să o ajute, fără să știe ce îl așteaptă. În acest roman, Lodge scrie cu un umor zdrobitor despre relațiile umane, viața sexuală la mijlocul vieții, speranțe și dezamăgiri, decădere și moarte.

„Tânjea după ritmul anului academic așa cum un țăran ar tânji după schimbarea anotimpurilor dacă acestea ar înceta brusc să mai existe și a descoperit, de asemenea, că îi lipsea chiar și structura săptămânii academice, agenda zilnică a sarcinilor, supravegherea studenților absolvenți, corectarea eseurilor, întâlnirile de comitet, interviurile și termenele limită pentru un raport sau altul, sarcini de rutină care îl făceau să bombăne, dar a căror finalizare, oricât de trivială sau efemeră, oferea o satisfacție de nivel scăzut și asigura că nu te vei confrunta niciodată, niciodată cu întrebarea: Unde ar trebui să-mi târăsc astăzi carcasa?”