Fiecare ființă umană navighează prin viață gestionând, printre altele, frustrări continue la mai multe niveluri. Unii reușesc să facă față destul de bine pierderilor mici și mari, în timp ce alții nu reușesc să le gestioneze. Doliul este răspunsul la o pierdere, dar o pierdere anulată duce la ceea ce nu poate fi jelit, adică la ceea ce nu permite doliu. Organul psihic în dezvoltare și evoluție, realitatea psihică internă și relația sa cu cea externă, interacțiunile lor în diferitele perioade de dezvoltare ale unei persoane și legătura lor cu pierderea și doliul sunt principalele subiecte dezvoltate în volum, iar prin acestea sunt explorate întrebări precum: Cum navighează un Ego timpuriu și imatur din primii ani de viață prin încorporarea experiențelor interne și externe care se mișcă și participă în cadrul plăcere – neplăcere? Bebelușul, copilul mic, adolescentul jelesc și cum se confruntă ei cu pierderea obiectului?