Mama mea mereu mă privea în ochi și îmi spunea: "Ai grijă. Nu pentru că oamenii ar putea să te rănească sau să te deranjeze... Ai grijă să nu-ți pierzi credința în ei și, în cele din urmă, să te pierzi pe tine." Și paradoxal, am înțeles acest "ai grijă" când mi-am pierdut credința în oameni și, în final, m-am pierdut și pe mine…

Vom face această călătorie împreună, în cele mai comune locuri ale noastre. Acolo unde suntem identici. Fără alte deghizări. Acolo, împreună cu frica, vina și durerea. Poate vom vedea în sfârșit că prin încurcăturile noastre schilodite, lumina așteaptă să ne găsească. Trebuie doar să avem curajul să o invităm.

Pentru că lumina… va aduce întotdeauna lumină, indiferent de câte întunericuri trece.