Conform cărții „Geneza”, crearea lumii și a ființelor a avut loc într-o săptămână. Bazându-ne astăzi pe știință, știm că aceste două repere sunt la o distanță imensă! Evoluția biosferei Pământului poate fi acum urmărită cu câteva miliarde de ani în urmă. Viitorul universului nostru fizic este considerat a fi și mai extins, poate chiar infinit. Totuși, în ciuda acestor orizonturi extinse, atât cronologia trecutului, cât și cea a viitorului s-au micșorat. Estimările pesimiste despre cât timp trebuie să mai dureze civilizația noastră înainte de a se prăbuși sau chiar înainte de a trăi o „apocalipsă” finală sunt tot mai intense în fiecare zi. Pământul însuși poate rezista, dar oamenii nu vor supraviețui arderii planetei noastre de către Soarele muribund, nici poate vreodată epuizării resurselor Pământului.

În secolul XXI, umanitatea este mai amenințată ca niciodată de aplicarea greșită a științei. Iar presiunile de mediu cauzate de acțiunile colective umane ar putea provoca dezastre mai amenințătoare decât orice pericole naturale.

Principalele noastre preocupări sunt, desigur, legate de soarta generației noastre actuale și scopul tuturor este să găsim modalitatea de a reconstrui amenințările pentru viitorul umanității. Dar pentru mine, și poate pentru alții (în special pentru cei care nu au credințe religioase restrictive), o perspectivă cosmică întărește necesitatea imperativă de a iubi acest „punct albastru pal” al universului.

Subiectul acestei cărți este direct legat de faptul că umanitatea este mai amenințată decât în orice altă fază anterioară a istoriei sale. Lumea mai largă are un viitor posibil care ar putea fi chiar infinit. Totuși, vor fi umplute aceste perioade de timp uriașe cu viață sau vor ajunge la fel de goale ca primele mări sterile ale Pământului? Alegerea poate depinde doar de noi, iar jocul se joacă serios acum, în acest secol!