Vivian Stergiou este inspirată de Ifigenia în Aulis a lui Euripide, concentrându-se pe momentul chiar înainte de sacrificiul eroinei. "Nu contează dacă mor, dar mai întâi voi fi auzită," spune ea, scuipând cuvintele - singura ei armă. Și atâta timp cât monologhează, ea există aici și acum. De îndată ce se oprește, moare dintr-o mie de direcții, în toate locurile. Pretutindeni și întotdeauna, oracolul triumfă. Sacrificiul ei este comic, cu greu tragic. Își sapă propriul mormânt și pășește înăuntru. Un sacrificiu pentru nimic. Carne pentru consum.   Vangelis Chatzigiannidis scrie, inspirat de Hecuba a lui Euripide, un text amuzant și încântător care demistifică simbolul suprem al doliului și disperării, prin ochii unei persoane care l-a experimentat îndeaproape și a perceput lucruri care nu au fost niciodată surprinse în operele marilor poeți. Perspectiva umană comună, măsura umană mică, împotriva marelui mit. Călătoria tragicei Hecuba printr-o privire distorsionată, neașteptată.