La sfârșitul anului 1919, la vârsta de 36 de ani și în urma unei dispute aprinse cu părinții săi, Franz Kafka scrie această scrisoare în încercarea de a-și regla conturile cu tatăl său autoritar, omul care i se pare absolut tiranic și atotputernic. Scrisoarea, care nu a ajuns niciodată la destinatarul său intenționat, este cea mai completă și semnificativă mărturie autobiografică lăsată de Kafka. Ea surprinde psihicul autorului, care examinează cu o privire extrem de pătrunzătoare relația cu tatăl său și impactul ei dezastruos.

Un text personal, tandru și sensibil, care posedă simultan o valoare retorică și literară deosebită, având un loc unic nu doar în opera lui Kafka, ci și în literatura mondială.