Linia care transformă o experiență semnificativă din interiorul nostru într-un eveniment istoric este subțire, aproape invizibilă. Fără a conta câți ani vor trece până când acest lucru se va întâmpla, fără a deconecta complet una de cealaltă, fără a idealiza nici experiența, nici evenimentul istoric. Unde locuiește lupul?, cu dedicația "Pentru grupurile, din '67 până în '74," epuizat de zeci de ani, este reeditat exact la cincizeci de ani de la emblematicul 1974. Se echilibrează pe acea linie subțire, aproape invizibilă care, fie că ne place sau nu, este trasată odată cu închiderea unui jumătate de secol. Textul literar rămâne exact același, cu modul de exprimare pe care l-am avut atunci, îndreptându-se constant către discursul narativ. Aici, spațiile închise (apartament studențesc, închisori, casa părintească) conversează neîncetat, reconfortant, cu deschiderea artei, basmelor, viselor, unei excursii, străzilor. Un postscriptum personal trasează participarea mea la evenimentele pe care le-am trăit – cu alte cuvinte, în Istorie, așa cum acum devine autonomă față de experiență, uitată de majoritatea, dar continuă să ne ceară empatia, umilința și reflecția. Așa cum am trăit, așadar, totul împreună cu grupurile – îndepărtate, dar pentru totdeauna prezente.