Activitatea comună a nucleelor procesorului se numește multitasking. În procesoarele multi-core, cooperarea bună între nuclee este importantă, deoarece permite utilizarea maximă a întregului sistem. În general, procesoarele multi-core sunt adesea utilizate pentru virtualizare sau calcule, în timp ce procesoarele cu mai puține nuclee și frecvență de ceas cât mai mare sunt adesea utilizate pentru aplicații intensive în performanță cu un singur fir de execuție.

Firele de procesor sunt utilizate de tehnologiile Hyperthreading și Multi-threading, care creează două nuclee virtuale dintr-un nucleu fizic prin activarea a două controlere în nucleu pentru a asigura o performanță mai mare. Majoritatea procesoarelor moderne de server au un raport de 1:2, de exemplu 8 nuclee, 16 fire.

Frecvența sau rata de ceas a unui procesor indică cât de repede poate procesa procesorul instrucțiuni, sorta unități și zerouri. Performanța de obicei crește pe măsură ce frecvența procesorului crește, dar acest lucru nu este întotdeauna cazul. Procesoarele multi-core tind să aibă o rată de ceas mai mică, dar totuși se comportă mai bine în programele optimizate. Prin urmare, este doar un aspect al alegerii procesorului potrivit pentru o aplicație specifică.

Memoria cache există în trei nivele, L1, L2 și L3, și este o memorie cache hardware folosită de procesor pentru a stoca date, făcând accesul ulterior la date mai rapid. Procesoarele cu mai multe nuclee au adesea o memorie cache mai mare. Procesoarele AMD EPYC se evidențiază în această zonă, oferind până la 256 MB de memorie cache L3.

Această preț reprezintă puterea termică maximă pe care răcirea serverului trebuie să o poată disipa. Pentru procesoare, căldura pierdută este aproape egală cu energia consumată.