Ce-ar fi dacă am încerca, doar o dată, să "alergăm ca vechii greci"? Indiferent dacă iubim alergarea sau nu, un lucru este sigur. Totul s-a schimbat de la vremea lui Pheidippides până astăzi - tehnologia, politica, știința, războiul, modul în care scriem, călătorim, chiar și clima - dar două lucruri nu s-au schimbat: mușchii noștri și acei blestemați 41,8 kilometri care separă Maratonul de Acropola din Atena. Exact asta intenționez să alerg.

De ce alergăm? De ce atâta gâfâială, atâta oboseală? Ce spune despre noi acest efort continuu de a construi un corp muscular, cu trudă și sudoare? Odată, trebuie să ne întoarcem în timp, la vechii greci, primii care s-au întrebat de ce ne testăm pe noi înșine și concurăm cu alții. Celebrul dicton "mens sana in corpore sano" rezumă importanța pe care anticii o atribuiau acestor încercări, motiv pentru care perioada Jocurilor Olimpice era singura perioadă în care toate ostilitățile încetau. Andrea Marcolongo, după ce a petrecut ani de zile cufundată în cărți și gramatici, studiind "cum gândeau grecii", a început să se antreneze și să încerce să "alerge ca grecii". A făcut acest lucru folosind ca instrument primul manual despre atletism scris vreodată, "De arte gymnastica" (Despre Gimnastică) de filosoful Filostrat. Pentru a ajunge în cele din urmă la decizia nebunească: să alerge traseul clasic al maratonului, de la Maraton la Atena, așa cum a făcut Pheidippides acum două mii cinci sute de ani, înainte de a striga "Am câștigat" și de a se prăbuși fără suflare la pământ.