Ca o știință socială aplicată, asistența socială servește realizării justiției sociale, având ca scop împuternicirea indivizilor, schimbarea și bunăstarea, așa cum sunt definite în contextul cultural și social respectiv în care se aplică practica sa.

Această carte dezvăluie identitatea asistenței sociale ca un proces de înțelegere, descoperire a potențialelor, atribuirea de sens, interpretare, intervenție și acțiune, care duce la rezolvarea problemelor, gestionarea crizelor și impasurilor și favorizează acceptarea diversității și răsturnarea condițiilor care produc inegalități, opresiune și diverse excluderi. În același timp, se referă la geneza și evoluția teoriei, principiilor și practicii sale, ca o strategie umanistă, metodologică și critică.

Ca manual introductiv, cartea își propune să introducă studenții în conceptele de bază și teoria științei și în aspectele fundamentale ale metodologiei, practicii și cercetării sale.

Este, de asemenea, accesibilă absolvenților altor științe umaniste, ajutându-i să înțeleagă problemele sociale și nevoile pe care cei care apelează la asistenți sociali le aduc, precum și celor interesați să lucreze în organizații și servicii unde se practică asistența socială.