Povestea Vourla, un bordel public masiv din Drapetsona, licențiat de municipalitatea din Pireu în 1875 pe un teren deținut de familia ministrului Panagiotis Pipinelis, care a funcționat timp de șase decenii sub protecția statului și supravegherea poliției.   Era înconjurat de un zid înalt, avea aripi cu celule uniforme și semăna cu o închisoare.   Într-adevăr, în timpul Ocupației, a fost transformat într-o închisoare și și-a încheiat cariera ca închisoare în 1970, când a fost demolat.   Vourla era la baza ierarhiei iubirii plătite. Acolo se adunau prostituatele care nu aveau nici nume, nici viitor și ieșeau doar cu permisiune specială. Nici măcar vocile lor, desigur, nu părăseau zidurile Vourla.   Aproape 80 de ani au trecut de când bordelul-cazarmă s-a închis. Aceste femei nu mai trăiesc de mulți ani acum.   Cartea este un omagiu adus femeilor din Vourla, a căror anxietate era să lase ceva în urmă care să amintească de existența lor chinuită.   "Nu voi îmbătrâni niciodată. O țigancă mi-a spus că cineva mă va ucide. Cu atât mai bine!"