Povestea Vourla, un bordel public uriaș în Drapetsona, licențiat de municipalitatea din Pireu în 1875 pe un teren deținut de familia ministrului Panagiotis Pipinelis, care a funcționat timp de șase decenii sub protecția statului și supravegherea poliției. Era înconjurat de un zid înalt, avea aripi cu celule uniforme și semăna cu o închisoare. Într-adevăr, în timpul Ocupației, a fost transformat într-o închisoare și și-a încheiat cariera ca închisoare în 1970 când a fost demolat.

Vourla era la baza ierarhiei iubirii plătite. Acolo se adunau prostituatele care nu aveau nici un nume, nici un viitor și ieșeau doar cu un permis special. Nici măcar vocile lor, desigur, nu ieșeau din zidurile Vourla. Au trecut aproape 80 de ani de când bordelul-cazarmă s-a închis. Aceste femei nu mai trăiesc de ani de zile. Cartea este un omagiu adus femeilor din Vourla, a căror suferință era să lase ceva în urmă pentru a aminti oamenilor de existența lor chinuită.

«Nu voi îmbătrâni niciodată. O țigancă mi-a spus că cineva mă va ucide. Cu atât mai bine!»