În mijlocul întunericului crizelor succesive, am simțit brusc o nevoie puternică de a respira aer proaspăt, de a fi optimist. Așa că am decis că era timpul să o readuc la viață pe idolul meu, Dido Sotiriou. Este nedrept ca generațiile mai vechi să o uite treptat și ca cele mai tinere să o ignore complet. Nu a existat nimeni altcineva ca această femeie-războinic al binelui care a traversat întregul secol XX, s-a aflat în centrul fiecărei tragedii grecești (de la Catastrofa din Asia Mică până la junta) și a reușit să treacă peste toate ruinele purtând zâmbetul ei etern, bereta roșie, colierul și parfumul. Am început imediat cercetarea mea (care în cele din urmă a inspirat cartea Cupluri care au scris istoria Greciei) și din fericire, pentru că între timp Alkis Zei și Nikos Beloyannis, singurele persoane supraviețuitoare care o cunoșteau în detaliu, au decedat.

Sper că am scris o biografie complet hibridă cu titlul caracteristic Am visat-o pe Dido. Pentru că într-adevăr, am visat-o viu, neobosită și zâmbitoare, așa cum era întotdeauna, povestindu-mi viața ei incredibil de improbabilă în mare detaliu!

L. D.