Deschide-ți ochii, ne spune Alice Miller în fiecare dintre cărțile sale. Deschide-ți ochii și confruntă-te cu ceea ce ai îndurat în copilărie. Zidurile pe care le construim pentru a ne proteja de amintirea experiențelor dureroase din copilărie sunt înalte și puternice, dar nu de nepătruns. Prin povestea sa personală, mărturiile copiilor, scrisorile cititorilor săi și textele din literatura mondială, Miller sugerează să încercăm fructul interzis al cunoașterii reprimate: să abandonăm pentru o vreme paradisul iluziilor și certitudinea înșelătoare despre părinții buni care au făcut totul "pentru binele nostru," astfel încât, pe măsură ce ne creștem copiii, să nu repetăm aceleași greșeli. Critica sa vizează nu doar părinții, metodele lor pedagogice, Biserica sau profesorii, ci și psihoterapeuții, psihanaliza și chiar pe "tatăl" acesteia, Sigmund Freud.