27 octombrie 1940: Petros își va aminti această zi pentru că greierele său a murit. Își va aminti pentru că a doua zi aude vocea mamei sale spunând: "Ridică-te... este război. Nu auzi sirenele?" Când italienii au ajuns la pragul Greciei, Petros avea nouă ani, avea o broască țestoasă ca animal de companie, iubea cu pasiune filmele americane și cunoștea războiul doar prin cărți. Dar acum îl trăiește în fiecare zi, alături de părinții săi, bunicul său și sora sa mai mare, Antigona, începând o lungă plimbare - o plimbare prin Atena ocupată, în acei ani dificili de foame, cantine de ajutor, frică și persecuție. Ghidat de eroii săi dragi din istoria Greciei și cu adolescența la prag, Petros, împreună cu sora sa și prietenii săi, nu ezită să ia parte la Rezistență, având întotdeauna un cântec ca motto: Întotdeauna înaintea noastră, pentru o viață nouă... "Citiți 'Războiul lui Petros' de Alki Zei din multe motive, dar cel puțin pentru a admira curajul și ingeniozitatea lui Petros, acest mic luptător de rezistență care a făcut viața dificilă ocupanților italieni și germani." The New York Times Book Review