Termenul "tehnologii emergente" încearcă să demonstreze că istoria tehnologiei nu constituie un proces evolutiv. Invenția unui nou instrument, tehnică sau mediu are inițial scopul de a satisface nevoi date și de a rezolva probleme specifice, dar în același timp, aduce la suprafață noi întrebări și ridică noi tipuri de provocări. Tehnologiile sunt dinamice, implicate continuu în fermentații, revizuiri și reîncadrări, cu alte cuvinte, ele se află într-o stare de "devenire" constantă. Acest volum colectiv examinează așa-numitele "tehnologii digitale" tocmai din această perspectivă și încearcă, printr-o serie de studii, să concentreze interesul analitic asupra transformărilor lor dinamice, posibilităților și limitărilor aduse de integrarea lor în viața noastră cotidiană, mai ales în ultimele decenii. Preocuparea centrală a acestui demers colectiv este de a explora modul în care revizuirea radicală a mediilor digitale afectează domeniul patrimoniului cultural. Având în vedere că patrimoniul cultural, ca termen, cuprinde multiple dinamici, negocieri, rupturi și reîncadrări, cum ar trebui să abordăm utilizarea tehnologiilor digitale în gestionarea și promovarea acestuia? Cum sunt lărgite semnificațiile patrimoniului cultural după așa-numita "schimbare digitală"? Cum afectează condiția de digitalitate percepțiile asupra problemelor legate de colecții, artă, muzee, arhive, patrimoniul cultural imaterial și noile forme de producție culturală, cum ar fi jocurile digitale? Cum sunt integrate în discuția culturală probleme precum intimitatea, economia experienței, conceptul de atenție și analiza emoțiilor? Care sunt noile profiluri profesionale care se conturează în domeniul cultural și cum sunt încorporate competențele digitale în acestea? Care sunt implicațiile "condiției post-digitale", integrarea acum organică a "digitalului" în spațiul cultural? Ce dimensiuni ia acest fenomen, mai ales în perioada pandemiei?