Kalavryta, 13 decembrie 1943. Mitralierele germane seceră vieți, pictând întregul loc cu sânge. Nici o piatră nu a rămas neîntoarsă. Mamele jelesc, săpând pământul cu unghiile, soarele și păsările s-au ascuns. Pretutindeni cenușă și moarte. Paraskevoula, de cinci ani și jumătate, simte cum mintea îi alunecă, sufletul îi este rănit. Se ascunde cu frații ei în munți, mergând două zile și nopți jelindu-și tatăl. Mitropolitul cere familiilor să dea copii spre adopție în Australia. Cu ochii arzători, fetița ridică mâna tremurândă și strigă: „Voi merge în... Australia, voi merge!” Mama ei, Archontoula, a pălit, sângele i-a părăsit venele. Aeronava Dakota numită „Aeras” își asumă sarcina de a continua povestea care a sfărâmat pietre și a răsturnat munți! O poveste adevărată, sfâșietoare, pe fundalul devastatului Kalavryta, un mesaj radiant către umanitate de la o femeie remarcabilă, Vivian Stefanou, despre puterea sufletului uman, care construiește faruri pentru a răspândi lumina!