Yiannis Kalpouzos, un scriitor de frunte al generației sale, surprinde magistral sufletul elenismului pontic. În anticiparea deportării armenilor din Trabzon în iunie 1915, o fată care pare să fi fost pictată de Dumnezeu însuși se refugiază în casa unui străin. În Ordu, o altă fată dintr-o familie greacă bogată se pregătește pentru nunta ei și se luptă să-și imagineze viitorul cu un bărbat pe care abia îl cunoaște. Carismaticul, devotatul și păzitorul moralității vremii, Galinos Filonidis, este sfâșiat între două femei; este testat împotriva ideilor sale; se confruntă cu brutalitatea și ura; este zdrobit și își stabilește ca scop al vieții să se răzbune pe cel care i-a provocat o mare durere. Pe fundalul narațiunii, Pontus este schițat până la schimbul de populație; omogenizarea raselor cu religia ca atât legătură de conexiune, cât și alibi; frica, intoleranța și naționalismul semănate de tinerii turci și mai târziu de kemaliști; viața de zi cu zi în primii ani ai Uniunii Sovietice; persecuția grecilor sub Stalin; lagărele de muncă din Siberia și stepele din Kazahstan cu căldură insuportabilă vara și frig sever iarna; dorințele, pasiunile și suferințele ponticilor. Și toate, prin călătoria multifacetată pe care viața o scrie și călătoria scrisă pentru viață, par ca flăcările și mișcările dansului pontic Serra, dansul focului.