În secolul al XVIII-lea, capitala Imperiului Rus era Sankt Petersburg. Avea palate frumoase, magnifice; o planificare urbană excelentă; clădiri impunătoare; biserici minunate! Dar exista și un alt Petersburg. Acesta era format din cartierele sărace... În acestea, străzile mici și înguste dominau, pline de murdărie și noroi; și casele sărace (de obicei din lemn)! Și cu cât te îndepărtai mai mult de centru, cu atât totul era: mai sărac; mai mizerabil; mai umil; plin de lipsuri și greutăți. Exact ca astăzi, la zece minute de Casa Albă din Washington, există... un cartier de barăci. Acolo, timp de 45 de ani întregi, a rătăcit o 'nebună pentru Hristos'; o femeie care, după moartea soțului ei, a uitat lumea și a trăit pentru Hristos și pentru sufletul ei. Apoi, a răspândit bunătate în jurul ei; a ei proprie; din lupta ei; și a lui Hristos; cu minunile pe care i s-a acordat să le facă. Și a amintit unei lumi rebele de credință și evlavie. Și acum, această nebună, după 200 de ani, este onorată nu doar în Rusia, ci în întreaga lume. Numele ei era Xenia. Și a trăit cu adevărat în lume ca o străină. Să-i urmăm viața, trecerea ei pe pământ (cu toții suntem pelerini în această lume); pentru a înțelege ce spunea Dumnezeu lumii atunci; și ce ne spune nouă acum.