Acest volum urmărește traiectoriile oamenilor din perioada interbelică până la sfârșitul ocupației. Înregistrează consecințele ocupației, cum ar fi prăbușirea economiei, teroarea ocupanților, foametea și impactul acestora asupra vieților lor. Prin mărturiile lor, se aprofundează în motivele pentru care au decis să se alăture Rezistenței.

Studiul se concentrează pe mișcarea de rezistență EAM din Atena, în special în cartierele de refugiați, și explică de ce refugiații din Kaisariani și Vyronas, cu ajutorul camarazilor lor din Pangrati, Gouva și Ymittos, au transformat cartierele lor în bastioane ale EAM. Observă cum, prin lupte de stradă, distribuirea presei ilegale sau participarea la demonstrații, experiența rezistenței formează o nouă identitate politică și un nou subiect colectiv.

Pe această bază, cercetarea urmărește procesul de radicalizare a întregilor grupuri sociale (studenți, funcționari publici, muncitori), care au contribuit la transformarea luptei pentru supraviețuire într-o luptă de rezistență. Investighează motivele escaladării confruntării politice între EAM, autoritățile germane de ocupație și guvernele numite de acestea.
Examinează rolul pe care violența l-a jucat în transformarea politicii în conflict armat și practicile pe care fiecare parte le-a folosit pentru a-și atinge obiectivele.

Blocadele de către Batalioanele de Securitate, torturile și execuțiile de către Securitatea Specială, raidurile organizației "X", luptele ELAS și asasinatele de către OPLA, au compus violența multifacetată care a divizat societatea ateniană.

Prin prisma istoriei sociale, cartea plasează oamenii și experiențele lor în centrul atenției și evidențiază Atena ocupată ca unul dintre cele mai caracteristice exemple de reacție a unei societăți în vremuri de criză.