În anii 1960 în Grecia, printre altele, au apărut cele mai mari vedete de film autohtone. Unul dintre ei am fost eu, Victor Notaras. Puțini oameni știau că primii mei pași adolescenți au fost făcuți în aleile infame ale celui mai păcătos cartier, Trouba, cu bordelurile și femeile care vindeau dragoste ieftină, mai întâi ca amant și apoi ca cărăuș de droguri. Viitorul meu era incert, dar nu-mi păsa. Și de ce ar trebui să-mi pese? Eram tânăr, fermecător, nu treceam neobservat. Un capriciu al sorții m-a făcut actor principal în filme peste noapte, am devenit ceea ce numeau o vedetă de film, o stea? Nu știu cum naiba am urcat atât de sus, alții au decis asta, nu eu. Curând am plecat în străinătate, am făcut carieră și acolo. Aveam totul. Tinerețe, faimă, bani. Femeile erau înnebunite după autograful meu, cu atât mai mult pentru o noapte cu mine. Nu am apreciat nimic... Nimic.
Incapabil să gestionez faima mea enormă, am făcut totul pentru a-mi păta numele, pentru a-mi călca în picioare talentul autentic, pentru a-mi distruge imaginea, pentru a-mi spulbera idolul. Până când am realizat că nu eram făptașul pe care îl credeam, pe care toată lumea îl credea, eram victima. Dar era prea târziu. Vezi tu, când idolii se spulberă, îi "ucid".

Poate o greșeală din tinerețe să aducă o răsturnare de situație? Poate fi motivul pentru a reconsidera întreaga noastră viață? Să renaștem? Poate...