A umblat printre noi în Omonia, în centrul Atenei, în cea mai aglomerată parte a orașului. "Acolo unde Dumnezeu m-a adus," în Policlinica din Atena, în mijlocul durerii provocate de boli și moarte. Treizeci și trei de ani "ca o zi"! Neobservat de mulți. Profesorul de Medicină K. Alivizatos i-a spus: "Părinte, nu te-am văzut, nu te-am cunoscut. Oh, oh, oh, te-am avut atâția ani și nu te-am cunoscut!"

Din deșertul accidentat al Kavsokalyvia, Dumnezeu l-a trimis în lume, la "oile Sale pierdute," la noi! În bordeluri, "preotul nostru" a adus lumina lui Hristos. Dorea chiar să meargă să trăiască cu hipioții din Matala, fără, desigur, păcate. "Ceea ce citim în Sinaxare, în Viețile Sfinților și ne minunăm, am trăit, s-a întâmplat lângă noi." Cuvintele lui erau dulci, profund teologice, poetice, ca un roman. O surpriză continuă. Ne bucurăm de cuvintele lui! Darul său uimitor, un caz unic, rodul unei lupte excesive. "Semnele vieții sale sfinte sunt moșteniri pentru întreaga noastră generație"!

Ni s-a trimis multă lumină în întunericul în care trăim. "Lumina stelei sale nu a ajuns încă la noi. Nu i-am înțeles cuvintele." Briza spirituală proaspătă a început deja să sufle! Mulți oameni îl așteaptă pe Sfântul Porfirie!