Pentru un autor, alegerea unui mit și nu a altuia nu este cu siguranță întâmplătoare. Un element autobiografic este adesea ascuns în această alegere, iar de multe ori autorul își dă seama de acest lucru mult mai târziu.

Sursele mele pentru Phaedra și inspirațiile au fost Melina - captivantă, pasională și matură ca actriță pentru rolul unei regine pasionale - și mitul pe care l-am manipulat liber. Când spun "mit", nu mă refer doar la mitul antic, ci și la cel contemporan, mitul regilor anilor '60, care erau armatori, cu dinastiile și omnipotența lor.

În Phaedra, există două evenimente tragice: accidentul fiului ei, Alexis-Hippolytus, după blestemul tatălui său, și sinuciderea Phaedrei. Cu toate acestea, acestea s-au întâmplat și în realitate. Alexandros Onassis a fost ucis într-un accident cu avionul său - fiara mitică care devorează pe Hippolytus. Eugenia Niarchos s-a sinucis, au găsit-o cu masca neagră pe care Phaedra o poartă în ultima scenă. Lucrul ciudat este că aceste evenimente reale s-au întâmplat mai mult de zece ani după filmarea Phaedrei.

Cred că filmul a câștigat cu timpul. A dobândit un alt element, un aspect documentar, este Atena unei epoci, a unei clase sociale, "farmecul ascuns al burgheziei". Dassin a realizat un film captivant, cald și în cele din urmă erotic, ceva rar în cinematografia de astăzi. Un film îndrăzneț pentru vremea lui.

M. Liberaki