Reflecția filosofică asupra Observațiilor asupra culorilor este dezvoltată la intersecția dintre gramatică și fenomenologie. Și este într-adevăr o reflecție bogată: atinge direct problema notorie a interacțiunii dintre vocabularul disponibil al culorilor și repertoriul de culori pe care cineva este capabil să-l vadă (cu multe comentarii despre cum daltonismul poate reprezenta un repertoriu alternativ de percepere a obiectelor colorate); în același timp, provoacă imaginația cerându-ne să concepem ce ar putea conta, de exemplu, ca "alb transparent" (de exemplu, un pahar alb transparent) — și dacă nu putem, să explicăm de ce. Cititorul este astfel invitat să vadă Observațiile asupra culorilor ca pe o provocare pentru imaginația lor și o invitație de a acorda atenție nu doar la ceea ce văd ochii lor, ci și la logica care guvernează caracteristicile calitative ale discursului lor despre ceea ce este văzut, despre nuanțele subtile care sunt detectate, despre diferențele morfologice care stau la baza acestui fenomen foarte cotidian și comun — percepția culorilor.