"Știi, Johann," a spus Hemingway [lui Goethe, în timp ce mergeau pe bulevardele celeilalte lumi], "nici eu nu pot scăpa de acuzațiile lor constante. În loc să-mi citească cărțile, ei scriu cărți despre mine. Spun că nu mi-am iubit soțiile. Că nu mi-a păsat suficient de fiul meu. Că am spart nasul unui critic. Că nu am fost onest. Că am fost arogant. Că am fost șovinist. Că m-am lăudat că am 230 de răni de război când de fapt aveam doar 206. Că m-am masturbat. Că am fost rău cu mama mea." "Asta e nemurirea pentru tine," a spus Goethe. "Nemurirea este un proces etern." "Dacă este un proces etern, are nevoie și de un judecător adevărat! Nu de un învățător de sat cu un băț în mână." "Exact asta este procesul etern: bățul în mâna unui învățător de sat! Ce te așteptai, Ernest?" "Nu mă așteptam la nimic. Doar aveam speranța că, după moartea mea, voi trăi puțin liniștit." "Ai făcut totul pentru a deveni nemuritor." "Prostii. Doar am scris cărți, asta e tot." "Exact!" Goethe a râs. "Nu am nicio obiecție ca cărțile mele să fie nemuritoare. Le-am scris în așa fel încât nimeni să nu poată schimba un cuvânt. Să reziste furtunilor. Dar eu însumi ca persoană, ca Ernest Hemingway, nu-mi pasă deloc de nemurire!" "Te înțeleg. Dar ar fi trebuit să fii mai cumpătat cât erai în viață. Acum probabil e prea târziu." Romanul clasic de Milan Kundera într-o nouă ediție și nouă traducere.   Milan Kundera s-a născut în Republica Cehă. Din 1975 trăiește în Franța.