Considerarea corpului și sufletului ca două aspecte ale unei substanțe unice. În relația lor, acestea două sunt înțelese ca materie și formă. Sufletul ca entelehie a individului. Aristotel, fiul medicului Nicomachus, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt rare. La vârsta de șaptesprezece ani, a plecat la Atena pentru a studia la Academia platonică. A rămas acolo timp de douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., când Platon a murit. Apoi Aristotel a plecat la Assos în Troada, iar după un sejur de trei ani acolo, a mers în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a întreprins educația copilului regal Alexandru. Când elevul său a urcat pe tron, Aristotel s-a stabilit în Atena și a fondat școala sa, Liceul. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filosofului în Atena a devenit dificilă. A fost forțat să se refugieze în Chalcis, patria mamei sale, unde a murit în 322. Un spirit universal, Aristotel a creat un corp vast și valoros de lucrări filosofice și științifice. Epistemologia, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filosofia politică și estetica sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a explorat și studiat. Hermippus din Alexandria a estimat lucrările lui Aristotel la 400. Liste care includ 143 de titluri ale lucrărilor sale au supraviețuit până la noi. Diogenes Laertius a estimat numărul de rânduri din scrierile lui Aristotel la 440.000. Impactul lucrării sale asupra formării gândirii globale a fost, timp de secole, și rămâne, puternic. [Fragment din textul de prezentare al editorului sau al ediției]