"Ateismul în creștinism" încapsulează gândirea filosofică a lui Ernst Bloch asupra fenomenului religiei în general și asupra creștinismului și iudaismului în special. Pentru Bloch, religia nu aparține muzeului paleontologic al istoriei, ci, mai degrabă, în special în versiunea sa biblică, constituie o operă a impulsului transcendent fundamental al umanității, care creează proiecții utopice către viitor, către ceea ce încă nu a venit. Materialismul fără transcendență este orb, transcendența fără materie este schilodită. Autorul se bazează pe o multitudine de texte biblice, teologice, filosofice și literare pentru a-și ilumina și susține poziția. Filosofia speranței a lui Bloch întâlnește teologia speranței din gândirea biblică, teologia mistică și teologia modernă occidentală.