Pentru cei care au crescut în familii pontice vorbitoare de greacă, cuvântul Bafralis sună aproape ofensator deoarece, ca sinonim cu turcofon, implică puritatea discutabilă a ponticilor. Pentru cei care au crescut, de asemenea, în familii care susțineau EAM, Bafralis are din nou o semnificație negativă, cuvântul este sinonim cu un colaborator al germanilor și un persecutor al EAM. Ca o consecință, Bafralis sunt asociați cu altceva: credința în partidele cu gândire națională și Dreapta. În cele din urmă, toată lumea este de acord că "Bafralis și stânga nu se amestecă"! Lucrarea examinează de ce ponticii turcofoni au fost identificați postbelic cu partidele de Dreapta, deși în perioada interbelică identitatea lor politică era similară cu cea a altor refugiați: venizelism. Este de remarcat, așadar, că în anii postbelici duri, bastionul "gândirii naționale" din Macedonia a devenit oameni care nu vorbeau greacă! Această schimbare își are rădăcinile în experiențele tragice ale Ocupației și Războiului Civil, experiențe care au creat o identitate politică puternică. Cartea aduce la lumină evenimente care au fost subestimate, cum ar fi importanța identităților etnice în conturarea conflictelor din Macedonia în 1943-44 și rolul esențial al elitelor locale. Pentru prima dată, sunt investigate baza socială, motivele și conținutul unei forme de colaborare cu forțele de ocupație, precum și amploarea violenței represive a EAM. Cartea abordează problema identităților politice din perspectiva științei politice, dar combină metode, ipoteze și concluzii din domeniile istoriei, sociologiei, antropologiei sociale și psihologiei sociale. [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]