Campania din Asia Mică este, fără îndoială, cea mai ambițioasă întreprindere din istoria modernă a Greciei, o întreprindere care s-a prăbușit cu un eșec răsunător, mutilare teritorială, o hecatombă de victime și strămutarea a peste 1.000.000 de oameni. Dar eșecul întregii aventuri se datorează doar dificultății sale sau și contradicțiilor interne ale unei națiuni divizate politic, social și geografic? Au apărut aceste contradicții doar din motive ideologice și politice sau în principal din teama locuitorilor Greciei Vechi de schimbarea inevitabilă a centrului de decizie către Noile Tărâmuri? Ar fi asigurat o politică mai prudentă șederea neîntreruptă a elenismului din Asia Mică în casele lor ancestrale sau chiar mai mult anexarea Traciei, atât de Est cât și de Vest?
Departe de abordările maniheiste ale trădătorilor-patrioți, teoriile conspirației împotriva națiunii izolate și teoriile războiului imperialist, vom vedea principalele motive care au dus la inițierea și continuarea Campaniei din Asia Mică - și într-adevăr cu o intensitate mai mare din partea criticilor inițiali când au ajuns la putere, o acțiune care cu greu poate fi atribuită încălcării obișnuite a promisiunilor pre-electorale. Autorul subliniază, de asemenea, o contradicție pe care o consideră predominantă în mare parte a comunității științifice: decizia deosebit de îndrăzneață (până în 1917) pentru participarea Greciei la Primul Război Mondial este aplaudată, în timp ce revendicarea regiunii Smyrna - singura compensație stabilă oferită pentru această participare - este condamnată, iar anexarea Traciei este văzută ca fiind de la sine înțeleasă. În cele din urmă, el evidențiază legătura indirectă a Catastrofei din Asia Mică cu celelalte două mari tragedii, problema Ciprului și Războiul Civil.