Uneori, când aromele condimentelor pe care le folosesc se răspândesc din oalele mele, închid ochii și mă transport mental în copilăria mea în Kandilli pe Bosfor, la zilele Fecioarei Maria, pe care le sărbătoream cu febra pregătirilor acasă, cu bunica Vasitsa la cârma bucătăriei, mama Sofoula lângă ea, micuța Elenaki și Makrouitsa în roluri secundare... Toți erau într-un conflict constant cu bunica despre care condiment se potrivește cel mai bine cu tocana, cu argumentul perpetuu de a nu schimba obiceiurile culinare ale acestor feluri de mâncare, pentru că există legile eterne nescrise ale Bucătăriei Politiki. Legi care nu s-au schimbat și nu se vor schimba niciodată!

Condimentele sunt bogăția din viața și mâncarea noastră. Ele sunt bagheta magică a fiecărui bucătar, capabilă să transforme un fel de mâncare simplu într-o sărbătoare a gustului și magiei, cu arome senzuale, chiar afrodiziace. Câteva boabe închise într-o sticluță mică care, odată eliberate, își fac simțită prezența atât de puternic, precum orice marfă prețioasă plasată într-un pachet mic.

Și să nu uităm că drumul către inimă trece prin stomac.