De-a lungul secolului al XVII-lea, există mențiuni despre tratatul sacrileg De Tribus Impostoribus, dar abia la începutul secolului următor sunt găsite primele copii în latină și franceză. Până atunci, reputația nebulosă a lucrării a trasat o traiectorie scandaloasă, cu cele mai diverse figuri istorice apărând ca autori ai săi: Baronul d'Holbach, precum și Rabelais, Campanella, Machiavelli, Erasmus, Boccaccio, sau chiar Averroes și Frederick Barbarossa. Astfel, ia naștere una dintre cele mai impresionante legende literare ale erei moderne, amintind în multe aspecte de jocurile ficționale ale lui Borges. Acest pamflet ascuțit și sarcastic al Iluminismului popular este un atac frontal împotriva celor trei mari profeți și administratori ai presupusei Cuvântului divin, fondatori ai religiilor care constituie orizontul culturii europene moderne. Învățăturile despre Dumnezeu și suflet rezumate aici "fotografiază" adesea zelul iconoclast al Enciclopediei. Cu toate acestea, ele se întorc și la o tradiție "secretă" mult mai largă a gândirii occidentale, extinzându-se de la Empedocle la Giordano Bruno și Spinoza, și de la alchimia europeană și arabă la cele mai îndrăznețe versiuni ale noii științe. În schimb, în extinderea istorică a unei asemenea violențe retorice, nu este dificil să discernem monologurile înflăcărate ale personajelor profane ale lui Sade sau polemica necruțătoare pe care Nietzsche ar dezlănțui-o în Anticrist. [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]