Când vorbim despre un dicționar al psihanalizei, și în special despre acesta, ne referim strict la un dicționar al terminologiei freudiene, adică la țesătura conceptuală de bază pe care ne-a lăsat-o moștenire însuși fondatorul psihanalizei și câțiva dintre discipolii săi apropiați și loiali, precum și câțiva autori care au mers pe linia ortodoxă a psihanalizei.

Întocmirea sa în patru limbi a fost prevăzută din motive esențiale și practice. Punctul de plecare lingvistic rămâne desigur germana, din care se încearcă redarea termenilor în celelalte trei limbi, în greacă, care ne interesează în primul rând, precum și în engleză și franceză, celelalte două limbi cu cea mai largă răspândire în țara noastră.

Acestea au fost de altfel și primele două receptoare ale operei lui Freud și în acestea a fost testată devreme și sistematic transplantarea teoriei psihanalitice în limba germană.

Motivele practice care ne-au condus la redactarea în patru limbi, și anume cu o cvadruplă replicare, astfel încât fiecare dintre cele patru limbi să apară.