Astăzi, cele trei mari confesiuni creștine acceptă un număr diferit de cărți ale Vechiului Testament, dar împărtășesc un element comun în canoanele lor: sistemul de clasificare a cărților în funcție de natura lucrărilor biblice. Astfel, cărțile sunt clasificate în funcție de natura lor în trei grupuri, "Istorice," "Poetico-Didactice," și "Profetice." Tradiția Bisericii Ortodoxe acceptă ca "canonice" (cărți care aparțin canonului), pe lângă cele 39 de cărți ale Bibliei evreiești (care sunt intitulate conform Septuagintei), încă 10 suplimentare (1 Ezdra, Tobit, Iudita, 1-2-3 Macabei, Înțelepciunea lui Solomon, Înțelepciunea lui Sirah, Baruh și Scrisoarea lui Ieremia). Biserica Romano-Catolică a urmat o practică similară, acceptând în cele din urmă 46 de cărți, pe care le distinge ca "protocanonice" și "deuterocanonice." În cele din urmă, Bisericile care au rezultat din Reforma au acceptat canonul Bibliei evreiești cu cele 39 de cărți.