Gustav Aschenbach, un autor de succes în vârstă de cincizeci de ani, călătorește la Veneția pentru o vacanță. În timpul unei mese la hotel, atenția îi este atrasă de un băiat de o frumusețe excepțională. Curând, zilele lui încep să se învârtă în jurul momentului când îl va vedea din nou, ignorând zvonurile sumbre care circulă că o ciumă se răspândește în oraș.

"Moarte la Veneția" este o poveste magistrală despre obsesie, agonia creatorului și abisul sfârșitului.

A fost adaptată într-un film de Luchino Visconti cu Dirk Bogarde în rolul lui Gustav Aschenbach.

Fără îndoială, unul dintre titlurile clasice ale literaturii europene moderne.
Independent

Multe, nenumărate întrebări sunt puse de Mann în țesătura densă a acestei nuvele, iar cititorul va răspunde așa cum consideră de cuviință. Totuși, un răspuns este dat și direct de către autor. "Oamenii nu știu de ce laudă o operă de artă. Neavând expertiză, cred că descoperă sute de virtuți în ea pentru a-și justifica preferința; dar adevăratul motiv al aprobării lor este ceva neașteptat, [...] că empatizează." În Moarte la Veneția, în această povestire scurtă în care totul se desfășoară în spiritul unei compoziții muzicale, cu ritmul accelerând de la o frază la alta, ni se oferă cel puțin oportunitatea de a empatiza cu eroul său și, în cele din urmă, de a-l simpatiza în ciuda confuziei sale interioare și a pasiunilor nespuse.

(din prefața de Dimitris Stefanakis)

"Căci o persoană iubește și apreciază pe alta atât timp cât nu o cunoaște suficient de bine pentru a o judeca, iar dorința este rezultatul unei cunoașteri incomplete a celuilalt."