„După ce toată lumea a cântat și publicul s-a ridicat să plece, Alkis Steas ia rapid microfonul și spune: ‘Dacă doriți, așteptați două minute, să vedeți cum elenismul din New York menține tradiția populară.’ Publicul a fost temporar reținut, dar a rămas în picioare, crezând că nu vor auzi nimic semnificativ. Așa că am început să cânt, mai întâi ‘Skaro’ și apoi un bocet, iar publicul, care era pregătit să plece, de îndată ce a auzit melodiile și clarinetul, a aplaudat, a fluierat, a aruncat pălării în aer, chiar și paltoanele, și a strigat: ‘Mai mult!’, ‘Mai mult!’ A fost minunat pentru mine să văd această atmosferă uimitoare, cu mii de spectatori entuziasmați de interpretarea mea, dar și de interpretările autentice ale melodiilor, deoarece nu le-am adulterat deloc cu modernisme, așa cum s-a făcut aici...”