Cu cât urcăm mai sus, așa cum ne spun oamenii de știință, cu atât gravitația devine mai slabă, cu atât mai puțin simțim atracția pământului, cu atât mai mult legăturile cu acesta se slăbesc, cu atât mai ușor devine să ne despărțim de prezența sa solicitantă și afirmativă, cu atât mai ușori devenim.
Dar, de asemenea, cu cât ne simțim mai aproape de cer, care, deși vag, este atât de real și atât de dezirabil! Deși mai puțin tangibil, pare mai real decât pământul. Cu cât urcăm mai sus, cu atât aerul devine mai clar, auzul mai rafinat, orizontul mai larg, relația cu adevărul mai intensă. Adevărul este mai convingător decât realitatea...
Cele șase texte din acest volum explică modul în care etosul monahal se referă la etosul Crucii și se extind la explorarea mișcărilor interne subtile - acele mișcări care ne permit să ne vedem viața spirituală ca pe un munte sfânt de urcat.