Vocea lui Rogers - caldă, entuziastă, plină de încredere și interes - este legătura de conexiune a diferitelor eseuri din această carte. Vedem o persoană care încearcă cu răbdare, având control deplin asupra tuturor ajutoarelor sale, să asculte pe alții și pe sine însuși. Ascultarea sa atentă este în slujba atât a individului, cât și a marii întrebări despre ce înseamnă să devii o "persoană". Descriindu-și clienții, Rogers adoptă limbajul și prozodia existențialismului. Pentru persoana care se luptă, Rogers scrie: "În acel moment, persoana este doar rugămintea sa, de la început până la sfârșit... pentru că în acel moment, persoana este dependența sa, într-un mod care îi uimește." [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]