Viața Minei nu a fost ușoară. Nimic nu i-a fost oferit gratuit, deoarece a trebuit să lupte de la o vârstă fragedă pentru a-și câștiga un loc în societate fără să-și plece capul sau să cedeze capriciilor unor bărbați doar pentru că era tânără și frumoasă. Cu determinare, încet și constant, a ajuns unde și-a dorit. A obținut recunoaștere, respect și confort financiar, dar a subestimat iubirea, a ignorat-o. Dar iubirea pândea.

Mina l-a privit pe Manos. Ochii lui îi aminteau de ceva, ceva foarte familiar și cunoscut, dar nu îi ofereau răspunsuri. Când în cele din urmă au făcut-o, era prea târziu; prea târziu pentru a opri timpul care apăsa pe umerii ei.

Dar iubirea nu a vorbit niciodată cu timpul. Întotdeauna l-a ignorat, încă de la începutul lumii. Acești doi sunt dușmani. Iubirea este oarbă.

Iubirea este nebună. Iubirea nu cunoaște limite. Se grăbește ca vântul și devine un război, până când ceea ce revendică devine al ei sau până când trece. Dar când devine iubire, va dura pentru totdeauna.