Lumea nu are înțeles decât ca un câmp de dialog între Dumnezeu și oameni. Prin acțiunile lor, oamenii participă la lucrarea creatoare a lui Dumnezeu în lume. Și prin rugăciunile lor, ei caută intervenția Lui. Prin rugăciunile lor, oamenii își exprimă credința că libertatea lui Dumnezeu intervine în lume în folosul lor. Prin rugăciunile lor, ei exprimă convingerea că oamenii nu sunt doar roți din angrenajul naturii. Prin rugăciunile lor, ei exprimă grija specială a lui Dumnezeu pentru oameni...
Totuși, rugăciunea manifestă și activează și eliberarea umană de patimi și de sine...
Rugăciunea este înălțarea oamenilor deasupra lor înșiși. Doar depășindu-se pe sine, depășind ceea ce este considerat libertatea de alegere, oamenii pot scăpa de natură și de moarte.